Astăzi, Rolex Cosmograph Daytona este unul dintre cele mai cunoscute și căutate ceasuri ale producătorului elvețian. Disponibilitatea redusă a anumitor referințe, interesul colecționarilor și rezultatele obținute de exemplarele vintage la licitații au construit în jurul modelului o reputație greu de separat de numele Daytona. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa.
Primele Cosmograph Daytona nu au avut succesul comercial pe care l-am asocia astăzi cu modelul. Unele dintre primele referințe s-au vândut lent, iar drumul de la cronograful lansat în anii '60 până la generațiile actuale a trecut prin schimbări importante de design, mecanisme cu armare manuală, colaborarea cu Zenith și, în cele din urmă, dezvoltarea propriului calibru cronograf Rolex.
Înainte de Daytona
Istoria cronografelor Rolex începe cu mult înainte de apariția numelui Daytona. Producătorul experimenta cu cronografe mecanice încă din anii '30, însă unul dintre cele mai importante puncte de plecare pentru modelul pe care îl cunoaștem astăzi este referința 6238.
Aceasta avea un aspect considerabil diferit de Daytona: subcadranele erau în aceeași culoare cu cadranul principal, iar scala tahimetrică era imprimată pe cadran.
Schimbarea majoră avea să vină în 1963.
Rolex a prezentat publicului referința 6239, cu două modificări de design care au separat-o imediat de predecesoarea sa: subcadranele au primit culori contrastante, iar scala tahimetrică a fost mutată de pe cadran pe bezel.
Aceste două elemente aveau să devină caracteristici definitorii pentru Daytona.
1963: apare Cosmograph, dar nu încă Daytona
Un detaliu interesant este că primul ceas pe care astăzi îl considerăm Daytona nu purta acest nume pe cadran. Referința 6239 lansată în 1963 era cunoscută drept Rolex Cosmograph.
Legătura cu Daytona vine din relația Rolex cu motorsportul american. Brandul devenise cronometror oficial al Daytona International Speedway în 1962, iar asocierea cu celebra cursă de anduranță avea să influențeze definitiv identitatea noului cronograf.
Numele Daytona începe să apară pe cadrane în anii următori. Primele versiuni îl afișau sub inscripția „Cosmograph”, iar până în 1967 poziția numelui Daytona s-a mutat deasupra subcadranului de la ora 6, poziție pe care o asociem și astăzi cu modelul.
De la ref. 6239 la Daytona cu pushere screw-down
Primele Daytona foloseau pushere de tip pump. O schimbare importantă apare odată cu referința 6240, când Rolex introduce pusherele screw-down și coroana screw-down.
Această evoluție a apropiat modelul de configurația pe care o recunoaștem astăzi drept Oyster Cosmograph Daytona.
În această perioadă, Daytona era încă un cronograf cu armare manuală. Diferitele generații au utilizat mecanisme bazate pe Valjoux 72, iar acest capitol avea să continue până spre finalul anilor '80.
Paradoxal, modelele pe care colecționarii le caută astăzi cu atât de mult interes nu erau neapărat cele mai dorite ceasuri Rolex în perioada în care erau disponibile în magazine.
Versiunile Daytona cu armare manuală aveau o cerere redusă și puteau fi vândute cu discount. Într-o perioadă în care ceasurile quartz ofereau precizie și comoditate, necesitatea armării manuale zilnice nu era neapărat un avantaj pentru cumpărător.
„Paul Newman” Daytona și lumea colecționarilor
Nu putem vorbi despre istoria Daytona fără una dintre cele mai cunoscute povești asociate modelului: cadranele numite astăzi „Paul Newman”.
Important este că „Paul Newman” nu reprezintă o referință Daytona separată. Denumirea folosită de colecționari se referă la anumite cadrane exotice întâlnite pe mai multe referințe Daytona vintage.
Diferența dintre un Daytona obișnuit și un Daytona „Paul Newman” poate fi chiar cadranul, nu mecanismul sau construcția ceasului.
Asocierea a devenit însă una dintre cele mai importante povești din piața ceasurilor vintage, iar exemplarele corecte și bine documentate au devenit extrem de căutate de colecționari.
1988: Daytona devine automat
Una dintre cele mai mari transformări din istoria modelului vine în 1988, odată cu referința 16520. Este primul Daytona automat.
Pentru această generație, Rolex a pornit de la mecanismul Zenith El Primero, pe care l-a modificat substanțial pentru a crea calibrul 4030. Printre schimbări s-au numărat reducerea frecvenței de la 36.000 la 28.800 de alternanțe pe oră, eliminarea funcției de dată și modificări importante ale sistemului de reglare.
Schimbarea nu s-a produs doar în interior. Carcasa Daytona a fost redimensionată de la aproximativ 37 mm la 40 mm, a apărut cristalul din safir, iar designul subcadranelor a fost modificat.
Generația este cunoscută astăzi printre colecționari drept „Zenith Daytona” și a rămas în producție timp de aproximativ 12 ani.
2000: primul mecanism cronograf Rolex dezvoltat in-house
Următorul moment major vine în anul 2000.
Rolex prezintă referința 116520 și, odată cu aceasta, calibrul 4130 - primul mecanism cronograf automat Daytona dezvoltat in-house de Rolex.
Din punct de vedere vizual, noua generație nu reprezenta o ruptură radicală față de 16520. Schimbarea importantă se afla în interiorul carcasei.
Noua arhitectură a mecanismului a permis și reorganizarea subcadranelor, iar indicatorul secundelor curente a fost mutat în poziția de la ora 6.
Pentru Daytona, era începutul unui nou capitol: modelul nu mai depindea de un mecanism provenit de la un alt producător.
Ceramica intră în povestea Daytona
O altă schimbare ușor de observat apare în 2011, când un Daytona din aur Everose, referința 116515, primește un bezel Cerachrom.
Doi ani mai târziu, pentru aniversarea a 50 de ani de Daytona, Rolex prezintă referința 116506 din platină, cu cadran albastru și bezel Cerachrom maro.
Dar modelul pe care mulți pasionați îl așteptau avea să apară în 2016.
2016: Daytona 116500LN
La Baselworld 2016, Rolex prezintă Cosmograph Daytona ref. 116500LN.
Carcasa rămâne la 40 mm, mecanismul este în continuare calibrul 4130, însă bezelul metalic al generației anterioare este înlocuit de unul Cerachrom negru. Modelul este disponibil cu cadran alb sau negru. Este și generația care a amplificat una dintre caracteristicile pieței moderne Rolex: diferența dintre cerere și disponibilitate.
Pentru Daytona existau deja liste de așteptare înainte de apariția 116500LN, însă lansarea versiunii cu bezel ceramic a dus interesul pentru model la un nivel și mai ridicat.
De la vânzări lente la unul dintre cele mai căutate modele Rolex
Poate cea mai interesantă parte a istoriei Daytona nu este o anumită referință.
Este transformarea modelului.
În anii '60 și '70, Daytona nu avea succesul comercial pe care ni l-am putea imagina privind piața actuală. Primele generații cu armare manuală puteau rămâne mult timp în magazine și puteau fi vândute cu discount.
Decenii mai târziu, aceleași generații au devenit unele dintre cele mai studiate și căutate ceasuri Rolex.
În peste șase decenii, Daytona a trecut de la Valjoux la Zenith și apoi la mecanisme Rolex dezvoltate in-house, de la armare manuală la automată, de la bezel metalic la Cerachrom și de la un cronograf care se vindea cu dificultate la un model pentru care cererea a ajuns să depășească semnificativ disponibilitatea.
Și tocmai această evoluție face istoria Cosmograph Daytona mai interesantă decât ar putea sugera popularitatea sa actuală.
Surse informații și imagini:
https://www.hodinkee.com/articles/understanding-the-rolex-non-paul-newman-daytona
https://www.hodinkee.com/articles/rolex-daytona-ref-116500ln-review/
https://www.hodinkee.com/articles/reference-points-the-paul-newman-daytona