În universul Audemars Piguet există creații care au modelat direcții estetice și tehnice, fie prin îndrăzneala formelor, fie prin funcțiile avansate ale mecanismului.
Ceasul Audemars Piguet “John Shaeffer” se înscrie într-o categorie diferită, una rezervată modelelor care nu caută atenția, dar o merită prin densitatea istoriei pe care o poartă. Numele său, alcătuit din exact douăsprezece litere, pare aproape predestinat unui cadran care împarte ziua în ore, iar această coincidență este doar un preambul al unui parcurs neobișnuit.
Povestea nespusă a conceptului “John Shaeffer”
Totul începe în anul 1907, când Audemars Piguet pune în producție un calibru “minute repeater” nr. 11649, bazat pe un mecanism “ébauche L.E. Piguet”. În acea perioadă, un astfel de mecanism era mai costisitor decât un ceas de buzunar cu funcții orologere avansate, iar faptul că AP realizase doar câteva zeci de exemplare în aproape jumătate de secol confirmă raritatea categoriei.
În 1908, piesa este vândută prin Asprey, apoi revine în Le Brassus pentru restaurare, iar în 1923 capătă o formă mai apropiată de cea contemporană. Noua carcasă cu inspirație „tortue”, bezelul din platină și dimensiunile compacte conturează silueta unei piese ce depășește statutul unui experiment tehnic.
În 1925, ceasul ajunge în Statele Unite, prin intermediul Metric Watch Company și al Casei Black, Starr & Frost. Acolo, industrialistul american John Wallace Shaeffer, vice-președinte al Allied Chemical and Dye Corporation, îl personalizează într-o manieră care astăzi ar părea excentrică, dar care în perioada interbelică era o formă de afirmare a statutului: în locul marcajelor orare, cadranul devine suport pentru propriul său nume. Literele, pictate cu aceeași rigoare cu care AP realiza personalizări pentru clienți americani, transformă ceasul într-un semn distinctiv, iar gestul va influența, zeci de ani mai târziu, întreaga direcție a unei colecții.
Piesa revine în prim-plan abia la finalul anilor ’80, când este prezentată în catalogul unei licitații Sotheby’s din New York și cumpărată pentru o sumă mult peste estimare. Audemars Piguet o achiziționează ulterior, iar acest episod redeschide interesul manufacturii pentru formele atipice și mecanisme miniaturizate. În acea perioadă, într-o industrie care încă își revenea după criza quartzului, AP își îndrepta atenția către renașterea ceasurilor sofisticate. Tânărul Giulio Papi, aflat în ascensiune, discuta cu Serge Meylan despre un nou calibru “minute repeater” de dimensiuni neobișnuit de reduse, iar schițele lui Jacqueline Dimier aveau să contureze estetica reinterpretată a modelului.
Câte o literă pentru fiecare oră: J-O-H-N-S-H-A-E-F-F-E-R
În 1995, “John Shaeffer” devine o colecție comercială, însă existența sa se limitează la doar doi ani, până în 1997. Totuși, perioada este suficientă pentru a genera aproximativ 670 de piese, dintre care 209 “minute repeaters”, o proporție remarcabilă pentru un producător din Vallée de Joux. Într-o epocă în care ceasurile deveneau tot mai mari, AP alege să păstreze spiritul originalului din 1907, propunând modele extrem de compacte, cu aproximativ 33,5 mm lățime și grosimi reduse, dificil de replicat chiar și astăzi.
Colecția explorează multiple direcții estetice. Modelele cu cifre “Breguet” și indicatoare “cathedral” fac trimitere la începutul secolului XX. Versiunile cu cadran transparent adoptă o identitate suspendată între tradiție și modernitate, iar variantele cu sistem “starwheel” aduc un aer experimental rar întâlnit în acea perioadă. Există chiar și reinterpretări sport, cu marcaje luminescente și contrast cromatic curajos, o combinație neobișnuită pentru un “minute repeater”, dar surprinzător de coerentă în contextul neo-vintage.
Un ceas pentru pasionați
Astăzi, modelele din această serie sunt studiate atent de colecționari, mai ales datorită particularităților de producție. Aproape jumătate dintre exemplare sunt realizate în platină. Există un număr foarte redus de ceasuri AP “John Shaeffer” în aur rose și galben, doar o singură piesă în aur alb și un singur exemplar în oțel, care nu a apărut niciodată pe piață. Surpriza perioadei rămâne însă titanul: treisprezece “minute repeaters” într-un material care, la mijlocul anilor ’90, era folosit parcă împotriva curentului dominant din industrie.
Interesul pentru Shaeffer a crescut constant în ultimii ani. Evoluția prețurilor nu urmărește o linie uniformă, însă se remarcă o tendință ascendentă pentru modelele cu funcții complexe, în special “minute repeater perpetual calendar”. Unele piese au depășit praguri considerabile în licitații, iar contrastul dintre raritate, dimensiuni și sfidarea convențiilor estetice ale perioadei atrage un tip de colecționar care apreciază subtilitatea mecanică mai mult decât vizibilitatea socială.
“John Shaeffer” rămâne una dintre acele creații care nu încearcă să domine o epocă, ci să o completeze. A traversat secolul XX ca un ceas purtat, modificat, ajustat și reinterpretat, apoi a revenit într-o perioadă în care manufactura își redefinea identitatea tehnică. Poate tocmai această continuitate, purtată prin generații și reimaginată cu aceeași rigoare, este cea care îl face atât de relevant astăzi. Într-o lume dominată de forme imediat recognoscibile, Shaeffer continuă să se distingă prin discreție, proporții și prin felul său de a aminti că inovația adevărată nu are nevoie de exces pentru a rezista.
Surse informații și imagini: